Dana Sabău între nori și crochet

Reporter: Când te-ai apucat de handmade, și de ce? 

Am învățat să lucrez în copilărie, aveam până-n 10 ani. Bunica mea din partea tatălui, „mamaie munte” – așa îi spuneam eu, lucra mereu: torcea, țesea, croșeta, tricota. Îmi amintesc căsuța cu perdeluțe și cearceafuri tivite cu dantelă făcută de ea. I-am spus într-o zi să-mi arate și mie, mi-a pus vreo 10 ochiuri pe andrele și m-a învățat. Știu că din 10 am făcut 20, și că am strâns așa de tare ața că nu mai puteam mișca nimic. Dar acela a fost începutul… De croșetat, am învățat la școală, doar pașii de bază. În perioada adolescenței mele se purtau tricotajele. Mi-am făcut un pulover gros din lână netoarsă care avea pe toată partea din față un cățel alb. Apoi o perioadă de timp nu am mai lucrat. Până într-o zi când mi-am pierdut fularul preferat.   Mi-l cumpărasem de la New York, era ca o eșarfă cu glugă (țineam tare mult la el)! Și cum n-am găsit nicăieri , am zis că trebuie să-mi fac eu. Între timp apăruse internetul în viața noastră și acolo am găsit multe modele și tutoriale din care m-am inspirat. Așa am descoperit corșetatul care a devenit o mare pasiune!

Reporter: Este doar o pasiune sau în viitor vrei să dezvolți un business?

Deocamdată este doar o pasiune care-mi aduce bucurie  și din care s-au născut multe proiecte care îmi decorează casa și multe cadouri pentru cei dragi. Dar în viitor, după ce îmi voi încheia activitatea de zbor, mi-ar plăcea să am un business, un magazin micuț unde oamenii să găsească acel „ceva” care să le încânte sufletul. Pentru că atunci când ne referim la produse handmade, este vorba despre unicitate, personalizare, despre lucruri deosebite. dată de imperfecțiunea modului de realizare. Standardizarea produselor care se găsesc peste tot este înlocuită de căldura pusă în fiecare ochi de lanț lucrat, și asta se vede și se simte în fiecare obiect.

Reporter: Cum îmbini job-ul cu această pasiune?

Îmi iubesc meseria și o consider cea mai frumoasă din lume. Iubesc și avioanele, le consider însuflețite, toate au nume și desigur, am și eu unul preferat. Acolo sus printre nori găsesc culori și nuanțe care mă inspiră pentru lucrările mele. Le-am „pus” în șaluri, în accesorii sau în rochii de vară. Apusurile și răsăriturile văzute din avion, încă mă impresionează chiar și după atâția ani de zbor. În perioada de vară când zborurile sunt mai multe, nu prea am timp pentru croșetat. Așa că zilele libere, concediile sau zilele mai puțin aglomerate, le dedic pasiunii mele.

Reporter: Ce sfaturi ai avea pentru cei care nu au curajul sa își îndeplinească visele?