Scrisoare deschisă către Domnul Ion Caramitru

Ştiu că pe tărâmurile mioritico-artistice se poartă să-ţi înjunghii fratele, iar prin Olimpuri se practică şi uciderea tatălui. Dar chiar şi acolo, până la un punct.

Basta! cum ar striga-o Goldoni!

O statuie de piatră sau bronz se poate dărâma. Dar NIMENI NU ARE CUM să distrugă un monument făcut din artă, din vis, din iscusinţă, din muncă  grea, din meşteşug, din devotament, din neprecupeţire… Din acelea despre care spunea Horaţiu, iar după el şi, Puşkin : “Exegi monumentum, aere perennius” / „Un monument ‘nălțat-am, care mai veșnic e decât arama” (Horaţiu, Ode, III, 30, 1)

Vă ştiu de când, foarte-tânăr şi super-promițător actor, făceați sub aripa lui Liviu Ciulei primii paşi în Teatru. Cu BRIO deja. De atunci vă urmăresc parcursul ca foarte mulți, chiar FOARTE-FOARTE mulți, oameni nu numai din breslele artistice ci şi din rândurile unui PUBLIC, pe care, mereu, de vreo 50 de ani încoace, l-ați cucerit şi sedus la fiecare apariție sau realizare.

O ȚARĂ ÎNTREAGĂ v-a văzut urcând treaptă cu treaptă scările unui piedestal nu spre o cuşcă, de (pe nedrept caricaturizat) dinozaur, ci spre un veritabil monument pe care nimeni nu are puterea, nici dreptul, de a vi-l confisca.

O țară a CULTURILOR precum Anglia v-a dat un titlu de noblețe (care nu se dă oricui, mai ales străin fiind!), iar aceasta tocmai datorită titlurilor de noblețe culturală şi artistică pe care le aveați deja.

Ați dat Teatrului Național o nouă viață şi strălucire, şi nu am în vedere doar o superbă clădire ci, mai mult decât atât: o nouă vizibilitate națională şi internațională. Ba chiar regională prin multitudinea de turnee pe care neobosit le faceți prin țară.

Foarte recent ați reuşit să faceți din personajul pe care îl jucați în SHAKESPEARE-ianul Neguțător din Veneția, încă un rol de antologie dintr-un palmares care nu mai avea nevoie să fie amintit nimănui, căci grăitor, mai mult decât orişice titlu, prin sine însuşi.

Domnule Caramitru,

Vă bucurați de privilegiul, cu care vă puteți mândri fără falsă modestie, că AVEȚI UN PUBLIC LARG CÂT (cel puțin!) ȚARA. Alături de toți cei foarte numeroşi care vă admiră şi vă iubesc, puteți spune cu încredere şi cu fruntea sus  : Non omnis moriar… /„Nu voi muri … (Horatiu,Ode, III, 30, 6) )

Gigi Căciuleanu