Cutia automata – elemente si avantaje !

Controlul computerului:

Calculatorul utilizează senzori pe motor și pe cutia automata pentru a detecta poziția clapetei, viteza vehiculului, viteza motorului, sarcina motorului, poziția pedalei de frână etc. pentru a controla punctele de schimb precis, precum și cât de moi sau ferme trebuie să fie trecerea.

Odată ce computerul primește aceste informații, acesta trimite apoi semnale către un pachet solenoid din interiorul cutiei automate. Soluția solenoidală conține mai multe solenoide cu comandă electrică care redirecționează lichidul la ambreiajul sau servomotorul adecvat pentru a controla deplasarea.

Transmisiile computerizate vă învață stilul de conducere și se adaptează în mod constant la aceasta, astfel încât fiecare schimbare să fie programată exact atunci când veți avea nevoie de ea.

Din cauza controalelor de pe computer, modelele sportive ies cu posibilitatea de a controla manual cutia automata, ca și cum ar fi o schimbare de stick, permițând șoferului să aleagă manual uneltele.

Acest lucru se realizează pe unele autovehicule prin trecerea pârghiei de schimbare a treptelor printr-o poartă specială, apoi prin atingerea acesteia într-o direcție sau alta, pentru a se schimba în sus sau se schimba în jos după voință. Computerul monitorizează această activitate pentru a vă asigura că șoferul nu selectează o unelte care ar putea accelera motorul și le poate deteriora.

Un alt avantaj al acestor cutii automate „inteligente” este faptul că acestea au un mod auto-diagnostic care poate detecta o problemă din timp și vă avertizează cu o lumină indicatoare pe liniuță. Un tehnician poate conecta echipamentul de testare și poate recupera o listă de coduri de probleme care vor ajuta la identificarea problemei.

Guvernator, modulator de vid, cablu de accelerație

Aceste trei componente sunt importante în transmisiile non-computerizate. Acestea furnizează intrările care indică cutia automata când se schimbă. Regulatorul este conectat la arborele de ieșire și reglează presiunea hidraulică pe baza vitezei vehiculului.

Aceasta realizează acest lucru folosind forța centrifugă pentru a roti o pereche de greutăți articulate cu arcuri de tracțiune. Pe măsură ce greutățile se deplasează mai mult în raport cu arcurile, este permisă o presiune mai mare a uleiului de lângă regulator pentru a acționa asupra supapelor de schimbare care se află în corpul supapei, care semnalează apoi schimbările corespunzătoare.

Desigur, viteza vehiculului nu este singurul lucru care controlează atunci când o transmisie ar trebui să se schimbe, sarcina pe care motorul este sub este, de asemenea, important. Cu cât încărcătura este mai mare pe motor, cu atât transmisia va rămâne mai lungă înainte de a trece la următoarea.

Există două tipuri de dispozitive care servesc la monitorizarea încărcării motorului: cablul de accelerație și modulatorul de vid. O transmisie va utiliza una sau cealaltă, dar în general nu ambele aceste dispozitive. Fiecare funcționează într-un mod diferit pentru a monitoriza încărcarea motorului.

Cablul de accelerație monitorizează pur și simplu poziția pedalei de gaz printr-un cablu care se deplasează de la pedala de gaz la supapa de accelerație din corpul supapei.

Modulatorul de vid monitorizează vidul motorului printr-un furtun de vid din cauciuc care este conectat la motor. Motorul de vid reacționează foarte precis la sarcina motorului cu vid înalt produs atunci când motorul este sub sarcină ușoară și scade până la zero vid atunci când motorul este sub o sarcină grea.

Modulatorul este atașat la exteriorul carcasei transmisiei și are un arbore care trece prin carcasă și se atașează la supapa de accelerație din corpul supapei. Când un motor se află sub sarcină ușoară sau fără încărcătură, efectul de vid înalt acționează asupra modulatorului care deplasează supapa de accelerație într-o singură direcție pentru a permite transmisiei să se deplaseze mai devreme și mai moale.

Pe măsură ce sarcina motorului crește, vidul este diminuat, ceea ce face ca vana să se deplaseze în cealaltă direcție, determinând transmisia să se deplaseze mai târziu și mai ferm.