Cum e să faci psihoterapie online? Ghid pentru începători

După o zi epuizantă, în care e-mailurile cu varii cerințe au curs fără oprire, traficul a fost iar infernal, Maria face un duș, mănâncă ceva gândindu-se încă la ce a mai rămas de făcut la muncă și, în loc să se lase absorbită de scroll-ul hipnotic de pe TikTok, se scufundă în fotoliul moale, bine cunoscut. Își așază telefonul pe un teanc de cărți, în unghiul potrivit și se pregătește să fie atentă la ceva ce ignorase zilnic in ultima perioadă: propriile nevoi, propria voce. În câteva clipe începe ședința online săptămânală de psihoterapie. După ce se încheie ședința, se întreabă, mirată, cum de simte atâta ușurare — ca și cum i s-au reîncărcat bateriile, chiar dacă a fost o zi plină. O așteaptă un somn liniștit, adânc, acum că s-a simțit ascultată și înțeleasă.

A doua zi, la birou, colega Mariei se apropie și o roagă să o ajute cu ceva în plus. Din reflex, Maria e gata să spună „da”, dar ceva se schimbă. Respiră adânc și răspunde calm: „Îmi pare rău, am foarte mult de lucru. Dacă reușesc să termin raportul la timp, te ajut cu drag.” Simte cum îi ia fața foc. Inima îi bate tare, ca și cum ar fi spus ceva nepotrivit. E prima oară când o refuză. Și, deși vorbise deja de câteva ori cu terapeutul despre cum să pună limite și exersase exact genul ăsta de situație, momentul în sine tot îi dă fiori. Îi e greu. Îi e teamă de reacție. Colega rămâne tăcută câteva secunde, ușor surprinsă, apoi îi spune: „Ok, nicio problemă. Oricum, nu era urgent. Mulțumesc. Te pot ajuta eu cu ceva?”. Maria simte cum, încet-încet, se așază ceva în interiorul ei. Un pic de curaj. Un pic de spațiu pentru sine. Și învață, din nou, că grija față de ceilalți nu înseamnă să te ignori și să te epuizezi pe tine însuți.  

[…]

E ora 11 dimineața. După ce și-a lăsat copiii la școală, s-a întors acasă, și-a terminat cafeaua începută mai devreme și a stat puțin în bucătărie, în mirosul încă proaspăt de clătite, bucurându-se de liniște. Apoi și-a deschis laptopul, a verificat conexiunea wi-fi, camera, așteptând cu nerăbdare un moment cu totul diferit: prima ei ședință de consiliere psihologică online. După ce se încheie ședința, rămâne câteva clipe pe loc. Își notează câteva idei într-un jurnal — lucruri care au ieșit la suprafață, gânduri pe care nu le mai pusese în cuvinte de mult timp. Încearcă o tehnică de relaxare învățată în ședință. Apoi se ridică, face puțină ordine prin casă și se pregătește să meargă după copii la școală. Viața merge mai departe, cu același ritm, dar ea se simte un pic mai prezentă în propria ei viață si parca nu mai cară după ea aceeași greutate.

S-ar putea crede că o consultație online cu un psihoterapeut – fără canapea, fără biblioteci pline de volume grele – nu poate înlocui experiența „reală”. Și totuși, din ce în ce mai mulți oameni descoperă că funcționează la fel de bine ; poate chiar mai bine, uneori.

Începutul: dincolo de ecran

Tot ce îți trebuie e o conexiune la internet și curajul de a începe. „A solicita ajutorul este un semn de putere, nu unul de slăbiciune. Este un gest de autocunoaștere și dorință de creștere, nu unul de incompetență sau slăbiciune. La fel cum ne adresăm unui medic pentru o durere fizică, apelăm la un psiholog / psihoterapeut în fața unei dureri emoționale.” [sursa].

Prima ședință poate începe cu o întrebare simplă precum: „Ce te aduce aici?” Sau, mai academic spus: „Ce te-a făcut să îți dorești să începi acest proces?”.

Vocea terapeutului vine prin căști – calmă, precisă, curioasă. De partea cealaltă, răspunsurile vin uneori fragmentat, uneori grăbit, alteori tăcut. Psihoterapeutul navighează în jurul subiectului ca un arheolog delicat: mai întâi îndepărtează praful, apoi, așteaptă ca tu să vezi ce ar putea fi dedesubt.

Tehnologia: aliat, nu obstacol

Platformele de videoconferință au evoluat remarcabil. Zoom, Google Meet sau alte aplicații specializate criptate oferă un cadru securizat, atât din punct de vedere tehnologic, cât și emoțional. Nu mai e nevoie să te îmbraci „adecvat”, nici să îți găsești scuze pentru întârziere sau anularea ședinței din cauza traficului. Terapia e unde ești tu: în dormitorul tău, la birou în pauza de prânz sau în mașina parcată în fața casei.

Important e să ai un spațiu al tău, suficient de protejat încât să îți permiți vulnerabilitatea. Un spațiu unde îți poți lăsa măștile jos.

Ce se întâmplă în timpul unei ședințe?

Durata standard este de 50-60 de minute. Pe parcursul ședinței, psihoterapeutul te ajută să înțelegi mai bine ce simți, să îți pui ordine în gânduri și să vezi mai clar ce opțiuni ai în fața problemelor care te apasă. E un dialog ghidat cu grijă — cu întrebări alese cu un scop, cu repere și reflecții care te pot duce mai aproape spre esența provocării.

Uneori, terapeutul notează câte ceva — în gând sau pe o foaie. Alteori, doar te ascultă în liniște și lasă pauza să-și facă treaba.

La finalul unei prime ședințe de psihoterapie online nu pleci „vindecat(ă)”. Dar poate pleci cu ceva la fel de valoros: începutul unui drum spre tine. O întrebare bună, o emoție recunoscută, un fir tras ușor dintr-un ghem încurcat.

După: ce urmează?

În funcție de nevoi, se stabilesc următoarele ședințe de psihoterapie online. Frecvența recomandată e de o întâlnire pe săptămână, dar poate varia. După un timp, dacă totul decurge bine, se pot rări la 2 săptămâni, poate la o lună și apoi terapia se încheie.

Împreună cu psihoterapeutul, încerci să înțelegi ce se află dincolo de stările tale. De cele mai multe ori, rădăcinile lor sunt mai adânci decât îți imaginezi. Nu ți se spune ce să faci efectiv în viața ta. În schimb, ți se pun întrebări care te ajută să vezi mai clar, să ajungi singur(ă) la concluziile care au sens pentru tine. Pentru că răspunsurile reale nu vin din afară, ci din tine — doar că, uneori, ai nevoie de cineva care să te ajute să le găsești.

Singurele „sfaturi” directe apar în momentele practice — de exemplu, când înveți cum să gestionezi un atac de panică sau o stare de anxietate. Dobândești instrumente, exerciții, strategii concrete. Iar cu timpul, începi să simți că ai mai mult control, că poți face față.

Așadar, psihoterapia online poate însemna pur și simplu o conversație, dar și teste, jocuri, desene sau alte metode prin care mintea ta se deschide altfel. Pentru că fiecare om procesează diferit — iar un terapeut bun știe să adapteze limbajul, ritmul și instrumentele. Așa încât tu să te poți întâlni, cu adevărat, cu tine.

Între ședințe, te vei trezi uneori reflectând involuntar la ce s-a spus. Unele reflecții sau unele întrebări rămân cu tine.

De asemenea, între ședințele de psihoterapie, vor exista și mici „sarcini pentru acasă” — teste, exerciții de reflecție, observații sau practici simple care te ajută să duci procesul mai departe, dincolo de cele 50 de minute petrecute cu terapeutul. Acestea pot face diferența între o înțelegere intelectuală și o schimbare reală. Pentru că psihoterapia nu se întâmplă doar în timpul ședinței — ci mai ales între ședințe, când pui în practică cele conștientizate.

Procesul terapeutic implică efort. Uneori poate fi inconfortabil. Dar e o muncă ce merită. Altfel, care e alternativa? Să mergi mai departe pe pilot automat, copleșit(ă) de stres, cu atacuri de panică care vin din senin sau cu insomnii și dureri pe care nu ți le mai poți explica? Să te simți tot mai departe de cei dragi, de tine? Psihoterapia cere efort, da — dar lipsa ei costă. Și, uneori, costă exact ceea ce nu-ți permiți să pierzi: sănătatea ta, echilibrul tău, relațiile care contează.

Verifică acreditările

E important să mergi la un psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Sănătatea ta mintală e prea valoroasă ca să o lași pe mâna oricui. Alege cu grijă. Meriți sprijinul potrivit. Vei găsi lista psihologilor acreditați și specializarea în care sunt acreditați să practice în Registrul Unic al Psihologilor (R.U.P.) disponibil aici: https://copsi.ro/index.php/registre